"Vantu-o foaie vestejita
Mi-au adus miscand fereasta —
Este moartea ce-mi trimite
Fara plic scrisoarea-aceasta.
Voi pastra-o, voi intinde-o
Intre foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mana dragei mele.
Cum copacu-si uita foaia
Ce pe vant mi-a fost trimisa,
Astfel ea uitat-au poate
Aste foi de dansa scrise.
Vorbele iubirii moarte
Vinovate-mi stau de fata,
Dovedite de minciuna
Cer sa sting a lor viata.
Dulcea lor zadarnicie
Nu ma-ndur s-o pun pe foc,
Desi-mi stau atat de triste
Ca nu pot muri pe loc.
Voi pastra intreg amarul
Si norocul astor foi,
In durerea vechii pierderi
Recitindu-ma-napoi;
Numai vestea bland-a mortii,
Foaia trista le-am adaos:
Moartea vindec-orice rana,
Dand la patime repaos."
MIHAI EMINESCU
Intotdeauna a fost frumoasa combinatia imagine-poezie , apropo...cui apartin versurile? observ ghilimele...
RăspundețiȘtergereGreseala mea.
RăspundețiȘtergereCel mai mare poet roman...MIHAI EMINESCU.
Multumesc de trecere.
P.S.
Am sa remediez greseala de a nu posta si autorul poeziei.
urmatoarea vreau sa fie una vesela.....si toamna poate fi hazlie :) imi place mult orizontala ta!
RăspundețiȘtergeremultumesc josephine. ;)
RăspundețiȘtergere